Stim cu totii ca mai sunt cateva zile pana la Paste. De fiecare data cand se apropie aceste sarbatori nu pot sa nu-mi aduc aminte de forfota din bucatarie cand mama pregatea masa de Paste cu bucate traditionale. Pe langa pasca, oua rosii si cozonac, mielul era nelipsit. Inca de atunci mama avea un ajutor de nadejde in bucatarie. Secretul ei in a obtine bucate dintre cele mai gustoase era intr-un plic de Vegeta si uite asa rezultatul final era o masa reusita alaturi de familie. Acum cand anii au trecut si eu la randul meu am sarcina de a pregati acasa la mine pentru familia mea masa de Paste. Printre preparatele noastre favorite, acum ca si in copilarie, se numara friptura de miel, ciorba de miel si drobul.Trebuie sa recunosc ca "am furat " din secretul mamei mele si niciodata nu ma apuc sa gatesc fara a avea la indemana Vegeta. Intotdeauna Vegeta imi ofera siguranta unor rezultate sigure in ale gustului printr-o combinatie de legume si condimente care nu ar trebui sa lipseasca din bucataria oricarei gospodine.
Asa cum va spuneam Vegeta este de mult timp un aliat de nadejde al gospodinelor mai exact sunt 50 de ani de la prima formula si cu timpul a devenit din ce in ce mai popular prin diferite sortimente.
De curand am aflat de o noua provocare lansata de Vegeta care cauta un blogger oficial dispus sa gazduiasca pe blogul sau bannere cu castigatorii concursului organizat de Vegeta pe Facebook , va scrie doua articole in care sa prezinte experienta ca blogger Vegeta si care va coordona o campanie de suflet in care alaturi de voluntari va fi gatita o masa delicioasa pentru copiii dintr-un centru de plasament.
Daca va intrebati de ce mi-as dori sa fiu blogger oficial Vegeta trebuie sa recunosc ca ar fi o onoare in primul rand sa reprezint un brand atat de cunoscut cu care am crescut si care este alaturi de mine si in prezent. Ca sa nu mai spun ca acest lucru ar aduce beneficii blogului meu si anume noi cititori si in plus as avea ocazia sa pot sa ajut, chiar daca intr-o mica masura, niste copii nevoiasi.
Ce sa mai... imi doresc sa devin blogger oficial Vegeta si mi-ar face o deosebita placere ca, fie si numai pentru o luna, blogul meu sa fie mentionat alaturi de un asa renumit brand in industria alimentara.
Daca va doriti un desert usor si racoros, tortul diplomat este varianta perfecta, fiind un tort usor de facut cu crema generoasa si fina, plin de fructe si alaturi de piscoturi delicate. Iar daca va doriti sa-l preparati in casa, rezultatul este unul fabulos in comparatie ce ce gasim in cofetarii.
Ca ingrediente avem nevoie de:
- 400 gr piscoturi,
- 500 ml lapte,
- 500 ml frisca lichida,
- 200 gr zahar,
- 1 conserva de ananas,
- 5 galbenusuri,
- 2 linguri de faina,
- 20 gr gelatina,
- fructe.
In primul rand ne vom ocupa de gelatina pe care o vom pune intr-un bol si peste care vom adauga putina apa calduta si vom amesteca din cand in cand. Intre timp vom prepara crema, pentru care vom pune zaharul, peste el galbenusurile, faina si amestecam bine cu un tel pana ce ingredientele se omogenizeaza, dupa care adaugam laptele putin cate putin si il incorporam usor in amestec. Se amesteca bine pana se obtine o crema omogena pe care o punem la foc mic pana se ingroasa amestecand continuu. Crema astfel obtinuta se lasa sa se raceasca putin, cat sa nu friga dar cat sa fie suficient de calda sa dizolve gelatina. Cat timp crema se raceste ne vom ocupa de fructe pe care le curatam si le taiem cubulete. Eu am ales sa pun portocale, kiwi si ananasul din compot pe care le-am pus putin la scurs dupa ce le-am taiat cubulete.
Dupa care ne vom ocupa de frisca pe care o vom pune intr-un vas pentru mixer si o mixam pana devine o spuma tare, peste care vom adauga crema pregatita pe foc care intre timp s-a racit complect, mai intai jumate si incorporam, dupa care si cealalta jumatate.
Acum nu ne ramane decat sa montam tortul, pentru care vom avea nevoie de o tava cu inel, in care vom aseza piscoturile pe care le trecem mai intai prin sucul de la conserva de ananas.
Dupa ce am terminat de asezat piscoturile adaugam crema in straturi si peste fiecare strat de crema adaugam si fructe.
Continuam asa pana vom termina de umplut tortul si la final il vom orna cu fructe. Lasam tortul sa se intareasca, de preferat ar fi sa stea peste noapte in frigider.
Pofta buna va doresc!
Pentru cei care inca nu stiu aceasta prajitura se numeste desteapta fiindca la copt se separa in trei straturi. Trebuie sa recunosc ca prima data cand am incercat aceasta reteta am avut ceva emotii pentru ca nu as fi crezut ca o sa-mi, iasa e atat de usor de facut iar rezultatul depaseste asteptarile. Daca va place crema de zahar ars cu siguranta aceasta prajitura va fi pe gustul dumneavoastra.
Iata ingredientele de care veti avea nevoie:
- 10 oua,
- 250 gr zahar,
- 1l lapte,
- 250 gr unt,
- 250 gr faina,
- esenta de vanilie.
Batem galbenusurile impreuna cu zaharul pana ce compozitia se dubleaza si devine cremoasa. Topim untul, il lasam sa se raceasca apoi il adaugam in crema de oua, dupa care adaugam si faina in ploaie si in cele din urma laptele si esenta. In continuare ne vom ocupa de albusuri pe care le batem pana obtinem o spuma tare dupa care le adaugam la restul compozitiei si le incorporam usor cu o lingura cu miscari de jos in sus. Nu ne ramane decat sa turnam compozitia intr-o tava tapetata cu hartie de copt, punem tava in cuptorul preincalzit la foc mediu pana se rumeneste si trece testul cu scobitoarea. Acum trebuie doar sa avem rabdare sa se raceasca complect, ideal ar fi sa stea peste noapte dupa care se orneaza cu zahar pudra. Rezultatul este fabulos, din compozitia lichida pe care am introdus-o in cuptor avem acum o prajitura delicioasa cu doua straturi de blat si la mijloc un strat generos de crema.
Pofta buna!
Oxalis triangularis este o planta cu colorit senzational, care se potriveste in orice casa. Nu este o planta pretentioasa, dar are nevoie de ingrijire atenta pentru a se dezvolta armonios.
Eu am primit un ghiveci cu aceasta planta de la o batranica care mi-a si dat cateva detalii despre ea.La vremea respectiva nu-i cunosteam numele si multa vreme n-am stiut cum se inmulteste sau daca poate fi tinuta afara, direct in bataia soarelui. Drept urmare multa vreme am crezut ca este o planta exclusiv de interior. Pentru ca are frunzele in forma de trifoi eu il numeam " trifoiul meu purpuriu". Batranica care mi-a facut-o cadou impreuna cu alte plante mi-a spus despre ea ca nu trebuie deranjata si daca e amplasata intr-un loc luminos ii va merge bine si isi va revarsa in voie frunzele si florile. Printr-o intamplare nefericita, ghiveciul pur si simplu s-a rasturnat, am aflat ca de fapt in ghiveci se afla mici bulbi pe care i-am luat si i-am pus din nou cu grija in alt ghiveci.
Spre norocul meu planta nu s-a uscat, a supravietuit.
Intr-o zi, hoinarind pe internet pe site-uri care vorbesc despre plante, am descoperit si " trifoiul purpuriu", cu denumirea de Oxalis Triangularis. Asa am aflat ca genul Oxalis are o mare varietate de culori a frunzelor si florilor( exista aproximativ 900 de soiuri) si ca este o planta foarte raspandita in tari precum Brazilia, Africa de sud, Mexic. Surprinzator este insa ca eu tratam planta ca pe una exclusiv de interior in timp ce ea poate fi plantata la fel de bine si cu succes si in gradina. Odata ce se dezvolta, planta formeaza o patura purpurie, extrem de frumoasa. Interesant este si ca florile se inchid in timpul noptii si cand ploua.
Trebuie sa recunosc ca inca nu am incercat sa plantez floarea in aer liber, dar cu siguranta din primavara va contribui la infrumusetarea gradinii mele.
Daca vreti sa aduceti in casele voastre aceasta planta, va doresc mult succes!
Trecerea de la iarna la primavara aduce schimbari de temperatura ce inlesnesc racelile si atacul virusului gripei. De aceea este bine si absolut necesar sa apelam, pe langa retetele date de medicii de familie si la remedii " babesti " care de multe s-au dovedit a fi mult mai eficiente decat medicamentele. Un astfel de aliat impotriva racelii si nu numai este si ridichea neagra. Cand o vezi, iti pare urata, cam badarana fata de surorile ei, ridichea alba si cea rosie.
Dar cu toate astea, trebuie apreciata fiindca este mult mai puternica, la fel si efectul ei este mult mai puternic, chiar radical fata de surorile ei. Se stie despre ea ca e bogata in fier, potasiu, iod, vitaminele B, C. Pe langa faptul ca este un cunoscut remediu impotriva tusei are numeroase alte intrebuintari. De exemplu stiati ca in caz de pneumonie se folosesc cataplasme de ridiche neagra rasa, pusa pe piept? Datorita proprietatilor dezinfectante este recomandata in vindecarea unor probleme ale pielii. Eu am aflat si o reteta foarte simpla de hidratare a tenului meu uscat pentru care nu trebuie decat sa dai pe razatoare o jumatate de ridiche si o amesteci cu o lingurita de miere . Aplici compozitia pe pielea spalata timp de 10 min si apoi clatesti cu apa calduta. Tenul va fi revigorat, hidratat si curat. Si acneea are un dusman in ridichea neagra care este eficienta datorita continutului de sulf si se foloseste astfel: se da pe razatoare, se stoarce si se incalzeste usor piureul rezultat. Se aplica masca pe fata si se tine aproximativ 15 min, dupa care se clateste bine fata. Tamponezi apoi cu sucul obtinut, lasi 10 min sa-si faca efectul dupa care clatesti cu apa.
Sucul de ridiche neagra este benefic si pentru par, contribuie la cresterea lui si intareste firul de par.
Si pentru ca pana acum v-am vorbit de tratamentele externe, sa va spun cate ceva si despre tratamentele interne. Ridichea neagra este eficienta in cazul tusei convulsive, cand se foloseste astfel: se gaureste o ridiche neagra si se umple cu zahar tos. Se va forma un sirop care se va bea din ora in ora. In acest timp vom consuma ridichea in salate, sub forma de felii taiate marunt.
Consumata in forma asta, salata, are proprietati in reglarea tensiunii arteriale, datorita continutului de potasiu si pentru a regla circulatia sanguina. Celor care sufera de artrita, li se recomanda sa consume in fiecare zi salata de ridiche in stare cruda, neprelucrata termic. Adaugam in salata putin ulei de mazline si doua linguri de otet de mere si obtinem o salata benefica si gustoasa.
Retine deci ca este mai usor sa previi decat sa vindeci! Asadar sa consumam ridichea neagra in acest anotimp!
Multa sanatate va doresc fiindca este mai buna ca toate!
Pentru cei care ingrijesc o gradina, mai mica sau mai mare, primavara inseamna lucrari agricole, inclusiv taieri la pomii fructiferi. La taierea pomilor se iau in considerare mai multe aspecte ca stadiul de dezvoltare a pomului, viguarea, specia si soiul acestuia, tipul de coroana pe care urmarim sa-l obtinem, sistemul de cultura. Poate crezi ca e suficient sa tai 2-3 crengi la intamplare ca pomul fructifer, de exemplu, sa te rasplateasca apoi cu zeci de fructe parfumate si dulci, dar lucrurile nu sunt atat de simple cum par. Taierile nu se fac dupa inspiratia de moment, ci presupun tehnici bine determinate, cunostinte aprofundate, pentru a obtine rezultate deosebite. Exista mai multe feluri de taieri, clasificate dupa mai multe criterii. De obicei incepatorii in domeniu pomiculturii, acolo unde ne incadram si noi cei ce detinem cativa pomi in jurul casei, se rezuma la scurtarea ramurilor, la eliminarea celor uscate sau concurente. Dupa scopul taierilor se diferentiaza taieri de formare a coroanei, anulale de intretinere, de fructificare si de intretinere. Dupa sezonul in care se aplica avem doua feluri de taieri, in verde si in uscat.
Taierile in verde, numite si de vara, se executa cand pomul se afla in vegetatie si presupune mai multe operatii, inclusiv eliminarea lastarilor nou aparuti si cu crestere incomoda, pentru a fi mai bine hranite viitoarele ramuri cu rod. Acesti lastari se rup direct cu mana in perioada mai-iunie cand sunt inca mici.Taierile in verde se fac la unele specii precum cires, piersic tmpuriu, chiar imediat dupa culegerea fructelor, pentru a permite pomului sa se refaca in totalitate pana toamna. La cires si cais chiar nu se recomanda taierea ramurilor mai groase de 4-5 cm, deoarece se vindeca greu rana si zona afectata devine poarta de intrare predilecta pentru agentii patogeni.
Taierile in uscat se fac toamna tarziu, sau cel mai bine primavara, devreme cand pomii nu au pornit inca in vegetatie.
Tierile de formare a coroanei incep inca din momenul plantarii si continua inca 4-5 ani, dupa care se aplica taieri de intretinere si fructificare.Pentru obtinerea coroanei dorite, pe langa scurtarea ramurilor se fac si alte interventii, ca aplecarea( inclinarea spre orizontala), dresarea( ridicarea catre verticala ), torsionarea si arcuirea ramurilor, fiecare avand un rol bine determinat, urmarindu-se in special maximizarea recoltei si usurarea culesului.
Nu trebuie sa va reamintesc de importanta acestor operatii daca va doriti cu adevarat sa ingrijiti pomi in propria gradina. Daca un pom fructifer sau chiar un arbust, este lasat la voia intamplarii, aceasta nu inseamna ca nu va face roade, doar ca mai putin timp, va produce fructe mai slabe calitativ si ca planta va imbatrani si va pieri mai repede. " Un pom gresit taiat este totusi mai bun decat unul netaiat", dar nu inseamna ca taierile se fac oricum, pentru ca pot produce si efecte adverse. De retinut este ca la taieri se indeparteaza in primul rand ramurile uscate, cele rupte, cele prea dese sau crescute spre interiorul coroanei sau in jos,
cele care jeneaza, cele cu rani sau atacate de boli si daunatori, cele concurente si lastarii lacomi. Foarte important este ca indiferent de tipul de tiere este esentil ca aceasta sa se faca precis si curat, adica folosind unelte foarte bine ascutite, astfel incat rana produsa pomului sa fie minima. Diametrul crengilor poate varia, de aceea este bine sa te asiguri ca ai alaturi un ajutor de nadejde, adica o unealta de buna calitate si suficient de puternica pentru operatiunile planificate.
Va doresc mult succes in aceasta activitate de primavara!
Va plac eclerele? La noi in familie aceasta prajitura este adorata, fiind intotdeauna in topul preferintelor. De aceia m-am gandit sa impartasesc cu voi reteta luata fix din caietul mamei mele. Eu am aici o reteta din care ies aproximativ 60 de eclere mari, deoarece, asa cum v-am spus este o prajitura pe gustul intregii familii si intotdeauna facem mai multe pentru a multumi pe toata lumea.Bineinteles ca daca se doreste se poate injumatatii cantitatea ingredientelor.
Iata ingredientele de care veti avea nevoie:
pentru cojile de eclere:
- 1/2 kg de faina,
- 15 oua,
- 1 litru de apa.
pentru crema:
- 4 litri de lapte,
- 28 linguri de faina,
- 4 cani de zahar,
- 2 oua,
- esenta de lamaie,
- optional stafide.
pentru glazura:
- ciocolata de menaj,
- ulei.
Pentru cojile de eclere se pune la fiert apa cu un praf de sare si cu uleiul. Cand a dat in clocot se adauga faina si se lasa sa se raceasca putin, dupa care se incorporeaza ouale unul cate unul.Rezulta o compozitie cremoasa din care formam cojile de eclere cu un posh sau pur si simplu cu o punga, in tava de copt unsa cu ulei sau putem folosi hartia de copt.Foarte important este ca in timpul coacerii sa nu se deschida usa cuptorului, cel putin in primele 30 min.
Intre timp ne vom ocupa de crema, pentru care vom amesteca zaharul cu ouale mai intai, dupa care vom adauga putin lapte si faina. Restul de lapte se pune la fiert. Dupa ce laptele a dat in fiert se pune acea compozitie din faina, oua si putin lapte, amestecand continuu pana se ingroasa.Dupa care lasam sa se racoreasca si adaugam esenta si stafidele.
Pentru glazura este foarte simplu: vom topi ciocolata intr-un vas la aburi si vom subtia atat cat dorim cu ulei.
Cand cojile de eclere si crema s-au racit ne apucam sa umplem si sa glazuram eclerele.
Pofta buna!
