Un banc simpatic

Ion şi Gheorghe se întorc acasă după călătoria la Bucureşti. Ajung la gară, se urcă în trenul de Cluj, îşi găsesc două locuri. - Măi Ioane, cât face trenul până la Cluj?
- Mult, mă. Toată ziua.
- Şi ce facem noi atâta timp?
- Păi, ce să facem, vorbim.
- Şi ce să vorbim noi toată ziua, mă?
- Ştiu eu? Hai să spunem ghicitori.
Zis şi făcut.
- Ia zi, Gheo, ce e mic, negru şi stă la mine în curte?
Trece un timp, ajunge trenul pe la Ploieşti.
- Auzi, Ioane, da’ are blană?
- Are, mă.
Pe la Braşov, Gheorghe întreabă din nou:
- Ioane, are şi patru picioare?
- Are, mă.
Spre Sighişoara dialogul con-tinuă:
- Şi îl ţii în lanţ, mă?
- Da, îl ţin în lanţ.
La Blaj:
- Nu-i aşa că e rău? Muşcă,
nu?
- Muşcă, mă, dacă nu te ştie.
Ajunge trenul şi la Teiuş.
- Mă, Ioane, n’o fi câinele?
- Ba câinele’i, mă. Da’ tu mare prost eşti. Ce ţi-a trebuit atâta timp ca să ghiceşti?
În gară la Apahida răspunde şi Gheorghe, supărat:
- Auzi, mă? Prost eşti tu. Eu ştiam de la Bucureşti, da’ dacă spuneam de atunci, ce mai vorbeam noi atâta drum?

O zi buna va doresc!