Trecerea de la iarna la primavara aduce schimbari de temperatura ce inlesnesc racelile si atacul virusului gripei. De aceea este bine si absolut necesar sa apelam, pe langa retetele date de medicii de familie si la remedii " babesti " care de multe s-au dovedit a fi mult mai eficiente decat medicamentele. Un astfel de aliat impotriva racelii si nu numai este si ridichea neagra. Cand o vezi, iti pare urata, cam badarana fata de surorile ei, ridichea alba si cea rosie.
Dar cu toate astea, trebuie apreciata fiindca este mult mai puternica, la fel si efectul ei este mult mai puternic, chiar radical fata de surorile ei. Se stie despre ea ca e bogata in fier, potasiu, iod, vitaminele B, C. Pe langa faptul ca este un cunoscut remediu impotriva tusei are numeroase alte intrebuintari. De exemplu stiati ca in caz de pneumonie se folosesc cataplasme de ridiche neagra rasa, pusa pe piept? Datorita proprietatilor dezinfectante este recomandata in vindecarea unor probleme ale pielii. Eu am aflat si o reteta foarte simpla de hidratare a tenului meu uscat pentru care nu trebuie decat sa dai pe razatoare o jumatate de ridiche si o amesteci cu o lingurita de miere . Aplici compozitia pe pielea spalata timp de 10 min si apoi clatesti cu apa calduta. Tenul va fi revigorat, hidratat si curat. Si acneea are un dusman in ridichea neagra care este eficienta datorita continutului de sulf si se foloseste astfel: se da pe razatoare, se stoarce si se incalzeste usor piureul rezultat. Se aplica masca pe fata si se tine aproximativ 15 min, dupa care se clateste bine fata. Tamponezi apoi cu sucul obtinut, lasi 10 min sa-si faca efectul dupa care clatesti cu apa.
Sucul de ridiche neagra este benefic si pentru par, contribuie la cresterea lui si intareste firul de par.
Si pentru ca pana acum v-am vorbit de tratamentele externe, sa va spun cate ceva si despre tratamentele interne. Ridichea neagra este eficienta in cazul tusei convulsive, cand se foloseste astfel: se gaureste o ridiche neagra si se umple cu zahar tos. Se va forma un sirop care se va bea din ora in ora. In acest timp vom consuma ridichea in salate, sub forma de felii taiate marunt.
Consumata in forma asta, salata, are proprietati in reglarea tensiunii arteriale, datorita continutului de potasiu si pentru a regla circulatia sanguina. Celor care sufera de artrita, li se recomanda sa consume in fiecare zi salata de ridiche in stare cruda, neprelucrata termic. Adaugam in salata putin ulei de mazline si doua linguri de otet de mere si obtinem o salata benefica si gustoasa.
Retine deci ca este mai usor sa previi decat sa vindeci! Asadar sa consumam ridichea neagra in acest anotimp!
Multa sanatate va doresc fiindca este mai buna ca toate!
Pentru cei care ingrijesc o gradina, mai mica sau mai mare, primavara inseamna lucrari agricole, inclusiv taieri la pomii fructiferi. La taierea pomilor se iau in considerare mai multe aspecte ca stadiul de dezvoltare a pomului, viguarea, specia si soiul acestuia, tipul de coroana pe care urmarim sa-l obtinem, sistemul de cultura. Poate crezi ca e suficient sa tai 2-3 crengi la intamplare ca pomul fructifer, de exemplu, sa te rasplateasca apoi cu zeci de fructe parfumate si dulci, dar lucrurile nu sunt atat de simple cum par. Taierile nu se fac dupa inspiratia de moment, ci presupun tehnici bine determinate, cunostinte aprofundate, pentru a obtine rezultate deosebite. Exista mai multe feluri de taieri, clasificate dupa mai multe criterii. De obicei incepatorii in domeniu pomiculturii, acolo unde ne incadram si noi cei ce detinem cativa pomi in jurul casei, se rezuma la scurtarea ramurilor, la eliminarea celor uscate sau concurente. Dupa scopul taierilor se diferentiaza taieri de formare a coroanei, anulale de intretinere, de fructificare si de intretinere. Dupa sezonul in care se aplica avem doua feluri de taieri, in verde si in uscat.
Taierile in verde, numite si de vara, se executa cand pomul se afla in vegetatie si presupune mai multe operatii, inclusiv eliminarea lastarilor nou aparuti si cu crestere incomoda, pentru a fi mai bine hranite viitoarele ramuri cu rod. Acesti lastari se rup direct cu mana in perioada mai-iunie cand sunt inca mici.Taierile in verde se fac la unele specii precum cires, piersic tmpuriu, chiar imediat dupa culegerea fructelor, pentru a permite pomului sa se refaca in totalitate pana toamna. La cires si cais chiar nu se recomanda taierea ramurilor mai groase de 4-5 cm, deoarece se vindeca greu rana si zona afectata devine poarta de intrare predilecta pentru agentii patogeni.
Taierile in uscat se fac toamna tarziu, sau cel mai bine primavara, devreme cand pomii nu au pornit inca in vegetatie.
Tierile de formare a coroanei incep inca din momenul plantarii si continua inca 4-5 ani, dupa care se aplica taieri de intretinere si fructificare.Pentru obtinerea coroanei dorite, pe langa scurtarea ramurilor se fac si alte interventii, ca aplecarea( inclinarea spre orizontala), dresarea( ridicarea catre verticala ), torsionarea si arcuirea ramurilor, fiecare avand un rol bine determinat, urmarindu-se in special maximizarea recoltei si usurarea culesului.
Nu trebuie sa va reamintesc de importanta acestor operatii daca va doriti cu adevarat sa ingrijiti pomi in propria gradina. Daca un pom fructifer sau chiar un arbust, este lasat la voia intamplarii, aceasta nu inseamna ca nu va face roade, doar ca mai putin timp, va produce fructe mai slabe calitativ si ca planta va imbatrani si va pieri mai repede. " Un pom gresit taiat este totusi mai bun decat unul netaiat", dar nu inseamna ca taierile se fac oricum, pentru ca pot produce si efecte adverse. De retinut este ca la taieri se indeparteaza in primul rand ramurile uscate, cele rupte, cele prea dese sau crescute spre interiorul coroanei sau in jos,
cele care jeneaza, cele cu rani sau atacate de boli si daunatori, cele concurente si lastarii lacomi. Foarte important este ca indiferent de tipul de tiere este esentil ca aceasta sa se faca precis si curat, adica folosind unelte foarte bine ascutite, astfel incat rana produsa pomului sa fie minima. Diametrul crengilor poate varia, de aceea este bine sa te asiguri ca ai alaturi un ajutor de nadejde, adica o unealta de buna calitate si suficient de puternica pentru operatiunile planificate.
Va doresc mult succes in aceasta activitate de primavara!
Va plac eclerele? La noi in familie aceasta prajitura este adorata, fiind intotdeauna in topul preferintelor. De aceia m-am gandit sa impartasesc cu voi reteta luata fix din caietul mamei mele. Eu am aici o reteta din care ies aproximativ 60 de eclere mari, deoarece, asa cum v-am spus este o prajitura pe gustul intregii familii si intotdeauna facem mai multe pentru a multumi pe toata lumea.Bineinteles ca daca se doreste se poate injumatatii cantitatea ingredientelor.
Iata ingredientele de care veti avea nevoie:
pentru cojile de eclere:
- 1/2 kg de faina,
- 15 oua,
- 1 litru de apa.
pentru crema:
- 4 litri de lapte,
- 28 linguri de faina,
- 4 cani de zahar,
- 2 oua,
- esenta de lamaie,
- optional stafide.
pentru glazura:
- ciocolata de menaj,
- ulei.
Pentru cojile de eclere se pune la fiert apa cu un praf de sare si cu uleiul. Cand a dat in clocot se adauga faina si se lasa sa se raceasca putin, dupa care se incorporeaza ouale unul cate unul.Rezulta o compozitie cremoasa din care formam cojile de eclere cu un posh sau pur si simplu cu o punga, in tava de copt unsa cu ulei sau putem folosi hartia de copt.Foarte important este ca in timpul coacerii sa nu se deschida usa cuptorului, cel putin in primele 30 min.
Intre timp ne vom ocupa de crema, pentru care vom amesteca zaharul cu ouale mai intai, dupa care vom adauga putin lapte si faina. Restul de lapte se pune la fiert. Dupa ce laptele a dat in fiert se pune acea compozitie din faina, oua si putin lapte, amestecand continuu pana se ingroasa.Dupa care lasam sa se racoreasca si adaugam esenta si stafidele.
Pentru glazura este foarte simplu: vom topi ciocolata intr-un vas la aburi si vom subtia atat cat dorim cu ulei.
Cand cojile de eclere si crema s-au racit ne apucam sa umplem si sa glazuram eclerele.
Pofta buna!
